| Scrisoare deschisa adresata Comisiei Europene |
 |
 |
 |
|
SCRISOARE DESCHISĂ CU PRIVIRE LA NECESITATEA ADOPTĂRII LEGII PRIVIND UNIFICAREA PRACTICII JUDICIARE ADRESATĂ COMISIEI EUROPENE
În cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare, Obiectivul de referință nr. 1, România și-a asumat o serie de obligații în ceea ce privește reformarea sistemului judiciar. Așa cum se notează, însă, în concluziile ultimului Raport privind progresele realizate de România în cadrul MCV, în general, în ciuda progreselor în unele domenii, evaluarea Comisiei indică deficiențe importante în eforturile României de a realiza progrese în cadrul MCV, aratându-se totodată că România nu a demonstrat un angajament politic suficient de a sprijini procesul de reformă. Pe de altă parte, dar în aceeași linie, Raportul consemnează faptul că România suferă de o anumită reticență a factorilor de decizie din sistemul judiciar de a coopera și de a își asuma responsabilitatea în beneficiul reformei. Cu toate că există soluții pragmatice în numeroase cazuri, acestea nu sunt adesea puse în practică, în timp ce magistrații, asociațiile profesionale și societatea civilă încearcă să elimine lacunele prin inițiative individuale. De asemenea, Raportul arată că, deși România înregistrează anumite progrese în privința unificării practicii judiciare (de exemplu, recursuri în interesul legii), instrumentele existente nu au produs încă o îmbunătățire suficientă a situației; arătându-se că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a îmbunătăți semnificativ unificarea practicii judiciare. Cu această ocazie, Comisia a invitat România să stabilească o cooperare strânsă și constructivă între diferiții actori la nivel politic și judiciar și să consolideze angajamentul sistemului judiciar în favoarea reformei. Deşi sarcina unificării practice judiciare revine legiuitorului care ar trebui să creeze mecanismele juridice apte de a duce la un astfel de rezultat, corpul de magistraţi ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, ai curţilor de apel, ai tribunalelor şi judecătoriilor, a elaborat, în cadrul Proiectului de Înfrăţire Instituţională Unificarea Jurisprudenţei Instanţelor şi Parchetelor din România PHARE RO/2007-IB/JH/01, mecanismele judiciare de natură a realiza acest deziderat al sistemului judiciar care, în realitate, reprezintă obligaţia statului român stabilită prin Mecanismul de Cooperare și Verificare, mecanisme care ar avea ca rezultat final predictibilitatea actului de justiție și îmbunătățirea calității acestuia. Acest proiect de lege, care promovează practica unitară la nivelul instanţelor judiciare are meritul de a prevedea mecanisme procedurale a căror aplicare s-ar finaliza cu o practică unitară atât pe plan orizontal, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi pe plan vertical de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie până la judecătorie, şi care permite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să îşi îndeplinească obligaţia constituţională de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii. De asemenea, spre deosebire de recursul în interesul legii, care are un efect numai reactiv, după ce daunele cauzate de o practică neunitară s-au manifestat deja, proiectul susține crearea unui sistem pro-activ, complet şi coerent, inerent promovării stabilităţii practicii judiciare, prin introducerea unor mecanisme procedurale care împiedică formarea unei jurisprudenţe neunitare şi permite revizuirea deciziilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În fine, este stabilită specializarea judecătorilor şi a completelor de judecată, ca o măsură uşoară şi eficientă pentru a promova stabilitatea practicii judiciare, fără a împiedica o rotaţie potrivită a judecătorilor şi fără a împiedica o gestiune eficientă a resurselor umane, astfel cum recomandă, de altfel, și Comisia în ultimul său Raport de țară. Având, prin urmare, în vedere că o reformă reală a sistemului judiciar presupune predictibilitatea soluţiei unui proces, corpul de magistraţi a înaintat Parlamentului acest proiect pentru a şi-l însuşi ca iniţiativă legislativă, stabilindu-se prin aceleaşi documente ale Comisiei Europene că voinţa politică este cea care poate şi trebuie să realizeze acest deziderat. Considerăm că, în cazul în care acest act legislativ nu va fi adoptat, aceasta va fi proba incontestabilă a lipsei de voință politică în sensul unificării practicii judiciare, iar aceasta nu poate fi reproșată sistemului judiciar. Solicităm, așadar, Comisiei Europene să sprijine demersul corpului de magistrați din România, astfel încât situația prezentă, în care competența legal stabilită permite ca în 41 de tribunale să se pronunţe irevocabil într-o gamă importantă de procese şi tot astfel şi cele 16 curţi de apel, făcând practic prin efectul legii imposibil de armonizat o legislaţie incoerentă şi mai ales nepredictibilă, să nu se perpetueze. Adoptarea acestei legi ar oferi sistemului judiciar din România mecanismul atât de necesar accelerării progreselor în unificarea jurisprudenței, a îmbunătățirii actului de justiție, fiind indispensabil nu numai magistratului, ci și justițiabilului. Anexăm alăturat proiectul de lege care a fost agreat de sistemul judiciar din România și a primit avizul CSM. Prof.univ.dr. Mona Maria PIVNICERU |
