PREŞEDINTE AMR – FILIALA SĂLAJ Judecător Petronela NĂSĂUDEAN

Raportul Comisiei Europene privind programele realizate de România în cadrul MVC, debutează cu următoarea concluzie: „România nu a demonstrat un angajament politic suficient de a sprijini procesul de reformă şi de a imprima direcţia acestui proces, iar factorii de decizie din sistemul judiciar au manifestat o anumită reticenţă de a coopera şi de a îşi asuma responsabilităţi”.

AMR consideră că, şi numai această concluzie a Raportului, fără a intra în detalii, reprezintă o radiografie perfectă a interesului autorităţilor române faţă de reforma sistemului judiciar şi a eficientizării actului de justiţie şi aceasta cu atât mai mult cu cât, Raportul se bazează pe informaţiile furnizate în mod regulat de către aceleaşi autorităţi.

Pe de altă parte, trebuie remarcat faptul că, în timp ce contribuţia factorilor politici şi nu numai, ca responsabilităţi în procesul de reformă, este criticat, Raportul subliniază implicarea magistraţilor şi a asociaţiilor profesionale ale acestora ca elemente contributorii la realizarea progreselor privind reforma judiciară.

Din această perspectivă, AMR în mod constant s-a preocupat de cauzele care generează nerealizările din domeniul reformei sistemului judiciar ca, pe baza acestora să poată fi cunoscute şi înţelese efectele, iar apoi să poată fi luate măsurile de înlăturare a deficienţelor.

În numeroase împrejurări, AMR a evidenţiat faptul că, reforma sistemului judiciar nu poate face paşi înainte în condiţia în care, sistemul se confruntă cu o lipsă acută de resursă umană, este subfinanţat, iar legislaţia stufoasă, incoerentă şi prea des modificată, împiedică posibilitatea realizării unei practici unitare ca necesitate obiectivă a procesului echitabil.

Atâta timp cât schemele instanţelor sunt tot aceleaşi ca şi în anul 1997, iar volumul de activitate s-a dublat, este clar că nu putem vorbi de o eficientizare a procesului judiciar.

Atâta timp cât competenţa instanţelor este iraţional stabilită astfel încât judecătoriile şi tribunalele raportează o încărcătură nepermisă de dosare pe judecător, este clar că suntem, cu toată strădania, departe de calitatea actului de justiţie pe care o dorim.

Atâta timp cât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu dispune de mecanisme bine gândite, putem afirma, cu regret, că suntem încă departe de dezideratele unificării practicii judiciare.

În toate analizele efectuate asupra sistemului judiciar se omite faptul că, în România ponderea cauzelor este de natură civilă şi nu penală, excluzându-se, pe nedrept, din concluziile formulate acea parte a activităţii magistratului român în desfăşurarea căreia acesta se confruntă cu adevăratele carenţe ale sistemului.

AMR ia act de nemulţumirea Comisiei în legătură cu faptul că sistemul disciplinar este neconvingător datorită numărului redus de sancţiuni şi informează pe această cale că, nemulţumirea Comisiei este nejustificată având în vedere că starea de disciplină a magistraţilor din sistem este cea generală, iar cazurile de încălcare a disciplinei sunt izolate, sancţionate la timp şi cu obiectivitate. În ciuda dificultăţilor cu care se confruntă, majoritatea magistraţilor din România sunt conştienţi de responsabilităţile pe care le au şi fac eforturi susţinute pentru a le îndeplini.

Referitor la Agenţia Naţională de Integritate, AMR este interesată de modificarea legislativă numai în măsura în care, organizarea, funcţionarea şi competenţele acestei entităţi se înscriu într-o limită care să nu o transforme într-un instrument politic sau într-o instanţă paralelă a sistemului judiciar.

Suntem conştienţi că, în momentul aderării, au fost asumate anumite angajamente pe care cu prisosinţă trebuie să le îndeplinim, dar în acelaşi timp trebuie să fim conştienţi că aderarea nu înseamnă nicidecât încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ci o respectare şi mai vârtoasă a acestora. Tocmai aceste aspecte au fost avute în vedere de către Curtea Constituţională atunci când s-a pronunţat asupra neconstituţionalităţii legii ANI suspusă analizei sale, fapt care face de necircumstanţiat poziţia Comisiei faţă de Curtea Constituţională.

AMR nu este de acord cu recomandarea Comisiei privind soluţionarea deficienţei de resurse umane prin obligarea pe scară largă a delegării magistraţilor întrucât măsura este, pe de o parte lipsită de eficienţă, iar pe de altă parte, aduce atingere principiului inamovibilităţii judecătorului, principiu care ţine de normalitatea desfăşurării activităţii judiciare în Europa şi în lume.

Nu susţinem măsura adoptării pe calea ordonanţei de urgenţă a proiectelor M.J. intitulate „Strategia de dezvoltare a justiţiei ca serviciu public” şi „Mica reformă”, pentru că, în primul rând, această procedură constituie o abatere de la legiferarea în condiţii de normalitate, iar în al doilea rând, pentru că la revenirea din vacanţa judecătorească magistraţii se pot trezi cu:

• inspecţia judiciară la parlament;
• stabilirea de competenţe în materie disciplinară, în favoarea ministrului justiţiei;
• reactivarea serviciilor specializate de ascultare din penitenciare.

Faţă de cele mai-sus relevate, conchidem, arătând că Raportul Comisiei Europene asupra progreselor din sistemul judiciar nu poate fi nici mai bun, nici mai rău decât însăşi substanţa acestor progrese, tot aşa cum sistemul judiciar nu poate fi nici analizat şi nici înţeles separat ci numai într-o articulare cu celelalte componente ale unui sistem în întregul său.

PREŞEDINTE AMR – FILIALA SĂLAJ
Judecător Petronela NĂSĂUDEAN